Selectează o Pagină

Adventul este un timp de așteptare, de speranță, de anticipare și reprezintă perioada de 4 săptămâni premergătoare Crăciunului. Cuvântul Advent provine din limba latină, “adventus” însemnând aşteptare, înştiinţare, sosire, pe scurt pregătirea interioară pentru naşterea lui Hristos.

Timpul adventului începe întotdeauna cu o duminică și durează între 22 și 28 de zile, în funcție de ziua în care cade Crăciunul în a patra săptămână a adventului.

Coronița de Advent (în germană Adventskranz) este o coroană din ramuri de brad, prevăzută cu patru lumânări, care sunt aprinse succesiv în cele patru duminici din timpul Adventului. Obiceiul provine din Biserica Evanghelică și a fost preluat în Biserica Catolică din spațiul de limbă germană și din restul spațiului central-european.

În forma cunoscută astăzi, coroniţa de Advent a apărut în a doua jumătate a sec. XIX în nordul Germaniei în oraşul Hamburg. Aceasta se datorează preotului evanghelic J. H. Wichern (1808 – 1881), care în 1833 a construit un orfelinat în Hamburg numit „Das Rauhe Haus”. Aici, copiii aveau posibilitatea ca, pe lângă educaţia şi dragostea pe care o primeau din partea preotului, să înveţe o meserie ce le oferea pe viitor un mijloc decent de existenţă. Anual, în postul Crăciunului – perioada Adventului din 1- 24 decembrie, preotul şi copiii se adunau în fiecare seară în sala de mese, spuneau o rugăciune şi aprindeau o lumânare. Deoarece lumânările aşezate pe masă erau un pericol de incendiu, mai ales pentru cei mici ce erau tentaţi să pună mâna pe ele, preotul s-a gândit să agaţe o roată mare de car în tavan, pe care să aşeze cele 24 de lumânări. Astfel a pus 20 de lumânări de culoare roşie, ce se aprindeau doar în zilele lucrătoare, iar celalate patru de culoare albă se aprindeau doar duminica. Copiii, entuziasmaţi de ideea preotului au împodobit roata, cu crenguţe verzi de brad pentru a fi mai frumoasă. Această veste s-a răspândit cu repeziciune, iar cei care au văzut-o, si-au dorit-o fiecare în locuinţă. Pentru că roata de car era prea mare şi incomodă, cu timpul ea a fost simplificată şi redusă la dimensiunile unei coroniţe confecţionată din crenguţe de brad, pe care urmau să ardă doar 4 lumânări, pentru fiecare duminică de Advent. Coroniţa a devenit repede cunoscută şi în alte ţări din Europa, iar la noi în Transilvania a pătruns în 1960 la oraş şi apoi la sat.

În multe comunități, coroanele de Advent și lumânările de ceară erau făcute manual, în casă. Turnatul lumânărilor era de obicei treaba băieților tineri, iar coronițele de brad erau împletite în general de femeile mai în vârstă.

Coroniţa de Advent reprezintă credinţa şi speranţa, iar ramurile de brad sunt semnul vieţii veşnice. Lumânările sunt aprinse succesiv, în fiecare duminică, fiecare lumânare având o semnificaţie. Prima lumânare se aprinde în prima duminică din advent: simbolizează nădejdea. A doua lumânare se aprinde în a doua duminică, simbolizând dragostea. A treia lumânare se aprinde în a treia duminică, reprezentând bucuria. A patra lumânare se aprinde în a patra duminică și semnifică pacea.

În pedagogia Waldorf, prima lumină a Adventului aduce lumina pietrelor, cea care strălucește în scoici, cristale și oase, a doua aduce lumina plantelor, care se înalță spre soare și dansează în bătaia vântului, a treia este lumina animalelor, iar cea de-a patra este lumina oamenilor, lumina iubirii, a gândului că putem învăța și dărui.

Fie că sunt brăduţi cu sertare numerotate, cârlige de rufe, de care poţi agăţa punguţe şi săculeţi brodaţi cu numere, în care sunt strecurate mici daruri sau dulciuri, calendarele de Advent sunt folosite pentru a număra zilele până la Crăciun.

Astăzi, în buzunarele calendarului de Advent, sunt strecurate bilețele cu activități creative și distractive de realizat în familie, mici daruri sau câte o carte de citit pentru fiecare din cele 24 de zile.

Deși există o varietate de oferte comerciale, iată câteva idei interesante de calendare de Advent, pe care le puteți confecționa singuri, acasă.